Nevrita optică (NO) este o afecțiune în care nervul optic devine inflamat sau iritat. NO este o afecțiune care poate apărea din cauza unei boli cunoscute, sau fără o cauză specifică. O persoană care are nevrită optică ar putea ajunge să dezvolte scleroză multiplă.

Ce este nevrita optică?

Nevrita optică (NO) este o afecțiune în care nervul ochiului (nervul optic) devine inflamat sau iritat. Inflamarea se referă la un proces în care globulele albe din sânge și transmițătorii chimici merg într-o zonă a corpului pentru a stimula vindecarea sau pentru a ataca virusuri sau corpuri străine. Nevrita optică este o afecțiune care se poate întâmpla din cauza unei boli sau fără o cauză specifică cunoscută.

Cine face nevrita optică?

Această boală poate apărea la oricine și la orice vârstă, dar cele mai multe cazuri apar la femei cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani. În Statele Unite, nevrita optică apare mai frecvent la Caucazieni decât la Afro-Americani. NO este, de asemenea, mai frecventă în culturile asiatice.

Ce cauzează nevrita optică (NO)?

Cea mai frecventă cauză pentru NO este demielinizarea inflamatorie a nervului optic. Demielinizarea este un proces în care mielina este distrusă de boală. Se crede că NO este un proces autoimun, în care, din anumite motive necunoscute, sistemul imunitar atacă țesuturile corpului provocând leziuni. Deși acest lucru poate apărea ocazional după o infecție, nu există adesea un motiv clar pentru care apare atacul imunitar.

Mielina este un material produs de oligodendrocite (un tip de celulă) din sistemul nervos central. Mielina se înfășoară în jurul axonilor multor nervi. Ajută la accelerarea activității nervoase și izolează conducerea electrică în nervi.

Unii pacienți cu NO vor continua să aibă alte episoade de demielinizare în sistemul nervos și să dezvolte scleroză multiplă. Scleroza multiplă (SM) este o afecțiune autoimună în care apar în timp atacuri de demielinizare în diferite părți ale creierului și măduvei spinării.

Care sunt simptomele nevritei optice?

Nevrita optică apare de obicei la un ochi, deși ocazional ambii ochi sunt afectați (aproximativ unul din 10 cazuri).Pierderea vederii este frecventă și apare de obicei pe parcursul a câteva zile și se oprește din progresie în 1-2 săptămâni.Simptomele includ încețoșarea vederii, pierderea parțială sau totală a vederii centrale, vedere colorată redusă și/sau întunecarea vederii.De asemenea, pacienții pot experimenta o vedere mai scăzută noaptea, din cauza dificultăților de contrast și strălucire.Majoritatea pacienților cu NO au dureri oculare, care sunt, caracteristic, mai grave odată cu mișcarea ochiului.Uneori, oamenii văd flash-uri intermitente sau licăriri atunci când au nevrită optică (aproximativ 1 din 3 persoane).Unii oameni observă că atunci când fac sport sau mișcare, vederea devine mai neclară.

Cum este diagnosticată nevrita optică (NO)?

Diagnosticul de NO se bazează pe istoricul medical al pacientului, precum și pe absența altor boli care pot cauza pierderi vizuale. Examenul oftalmologic poate ajuta la observarea anomaliilor din spatele ochiului, în discul optic, care este partea nervului optic, vizibilă cu ajutorul unui instrument numit oftalmoscop. Pot exista anomalii ale testării câmpului vizual, vederii colorate și testării acuității vizuale, care ajută la diagnosticare.

Ocazional, alte boli trebuie luate în considerare în diagnosticul NO, dar acestea sunt de obicei evidente în anamneză și/sau examinare. De exemplu, unele persoane cu vârsta mai mare de 50 de ani se confruntă cu pierderea bruscă a vederii la un ochi, care este cauza unei probleme cu fluxul de sânge către ochi și nu cauza inflamației.

Există vreun test pentru nevrita optică?

Investigațiile suplimentare ajută la excluderea altor diagnostice și evaluează probabilitatea altor boli. Un studiu imagistic prin rezonanță magnetică (IRM) asupra creierului și a orbitelor cu substanță de contrast (gadoliniu) poate confirma diagnosticul de nevrită optică demielinizantă acută. În plus, pacienții ale căror scanări IRM arată două sau mai multe zone de demielinizare în creier, au un risc mai mare de a dezvolta SM, decât pacienții cu cu una sau fara zone de demielinizare evidențiabile pe IRM.

Scanările IRM permit medicilor să evalueze creierul și măduva spinării cu ajutorul unui magnet foarte puternic care ne arată anatomia țesuturilor interioare. Gadolinium ajută la reperarea inflamației în creier și în nervul optic. Gadolinium nu trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență renală severă sau reacții alergice cunoscute la substanța de contrast.

Puncția lombară nu este de obicei necesară pentru nevrita optică izolată, dar este uneori folosită pentru a ajuta la diagnosticul de scleroză multiplă. Dacă există caracteristici neobișnuite ale NO, de exemplu: vârsta pacientului mai mică de 15 ani, NO bilaterală sau simptome care sugerează infecție, puncția lombară poate fi necesară pentru a verifica existența altor boli. Testele de sânge pot fi necesare la unele persoane cu nevrită optică în funcție de situație. Bolile care pot fi verificate cu un test de sânge includ, dar nu se limitează la, lupus eritematos, arterită temporală, sarcoidoză, sifilis, boala Lyme etc.

Testul potențialelor evocate vizuale nu este invaziv și măsoară modul în care energia electrică este condusă pe căile vizuale. Testul solicită pacientului să urmărească un model pe tabla de control, pe un ecran, în timp ce electrozii monitorizează activitatea cerebrală. Cu NO, poate apărea o încetinire a răspunsurilor în unul sau ambii nervi optici.

Tomografia în coerență optică (OCT) este o nouă tehnică non-invazivă pentru evaluarea spatelui ochiului. Testul poate măsura stratul de fibre nervoase din spatele ochiului. Rolul tomografiei de coerență oculară în diagnosticul NO este încă neclar.

Există vreun tratament pentru nevrita optică (NO)?

Nevrita optică se poate rezolva spontan fără tratament. Cu toate acestea, dacă funcția vizuală este slabă, s-a dovedit că o cură de metilprednisolon (un medicament ce face parte din clasa steroizilor) intravenos , împreună cu o cură de steroizi orali, cu doze scăzute progresiv, ajută la recuperarea funcției vizuale. Cura obișnuită de tratament este de trei zile cu steroizi IV urmate de câteva zile de medicamente per os. Efectele secundare ale steroizilor includ:

  • Tulburări de somn
  • Disconfort gastric
  • Un gust neplăcut de metal
  • Anxietate sau iritabilitate
  • Creșterea nivelului de glucoză (în special la diabetici)
  • Candidoză (o infecție fungică)

Steroizii folosiți pe termen lung au și alte riscuri.

Prednisonul oral în doze mici nu mai este utilizat, deoarece nu este eficient pentru nevrita optică.

Dacă pacienții au mai multe zone de demielinizare pe scanările IRM ale creierului, există unele dovezi că utilizarea medicamentelor care sunt eficiente în scleroza multiplă recurent-remisivă, pot face mai puțin probabil ca pacienții să dezvolte SM.

Care este prognosticul pentru nevrita optică (NO)?

În general vederea celor cu NO se îmbunătățește, la aproximativ 80 la sută dintre pacienți, în decurs de câteva săptămâni. Unii oameni experimentează modificări ale acuității vizuale, vedere redusă a culorilor sau probleme cu vederea nocturnă. Mulți au o rezoluție completă a simptomelor lor. Cel mai frecvent, chiar dacă există o anumită pierdere de vedere reziduală, oamenii își recapătă vederea funcțională și pot citi și trece un test de conducere fără probleme.

Ocazional, nevrita optică poate reapărea și necesită încă o cură de tratament. Un grup mic de pacienți poate avea recurențe numeroase și necesită tratament continuu. În timp, aproximativ 50 la sută dintre pacienții cu NO vor dezvolta alte simptome neurologice care sugerează scleroză multiplă. Pacienții cu NO mai severă pot avea o afecțiune numită neuromielită optică, care poate fi diagnosticată prin efectuarea unui test de sânge.