Keratoconusul apare progresiv, de-a lungul timpului, suprafața rotundă a corneei luând forma unui con.

Există multiple metode de a trata această boală.

Ce este keratoconusul?

Corneea este partea transparentă , clară, situată în partea centrală din fața ochiului, prin a cărei transparență vedem. În mod normal, corneea are o formă rotundă , ca o minge.

Câteodată, structura ei nu este atât de rezistentă încât să mențină această formă rotundă. În timp, curbura naturală, rotundă a suprafeței ochiului poate protruza și lua forma unui con. Această afecțiune poartă numele de keratoconus.

Keratoconusul este detectat, de obicei, în perioada adolescenței , dar poate să înceapă și în perioada copilăriei.

În unele cazuri , keratoconusul este diagnosticat și la vârsta adultă, de obicei doar atunci când este într-un stadiu ușor. Schimbarea formei corneei se face progresiv, în decursul a mai mulți ani. Aceste modificări se desfășoară însă, cu mai mare rapiditate la pacienții tineri.

Keratoconusul schimbă vederea în 2 moduri :

  • pe măsură ce corneea își schimbă forma, suprafața ei devine neregulată.

Această schimbare se numește astigmatism neregulat, care nu poate fi corectat complet cu ochelari.

  • pe măsură ce corneea devine mai curbată, ochiul își mărește lungimea și astfel scade vederea la distanță (miopie). În practică, pacienții cu keratoconus au nevoie de schimbarea mai deasă a ochelarilor.

Care sunt simptomele keratoconusului?

Principalele simptome sunt :

  • vederea la unul sau ambii ochi scade în mod gradat (de obicei în adolescență)
  • pacientul poate vedea dublu când se uită cu un singur ochi , în ciuda portului ochelarilor
  • luminile cu intensitate crescută pot fi văzute cu halouri

Cei cu keratoconus vor observa că vederea lor devine din ce în ce mai distorsionată. Keratoconusul este o boală ce afectează ambii ochi, deși, de cele mai multe ori, asimetric. Progresia keratoconusului poate să se oprească spontan sau poate continua pe mai mulți ani.

De ce apare keratoconusul?

Cauza este necunoscută. Câteva studii arată că, mai frecvent, keratoconusul apare la cei cu antecedente familiale sau în asociere cu anumite boli sistemice.

Dar în cea mai mare parte , nicio traumă , leziune sau boală nu pot explica de ce ochii încep să se schimbe.

Pacienții cu keratoconus tind să își frece ochii în mod frecvent, ceea ce face ca acesta să evolueze mai rapid.

Cum este diagnosticat keratoconusul?

Ca să se pună diagnosticul de keratoconus , se vor face anumite măsuratori ale corneei.

Cea mai folosită investigație pentru diagnostic se numește topografia corneană.

Topografia măsoară curbura suprafeței oculare și creează o hartă colorată. Keratoconusul duce la apariția de modificări caracteristice pe topografia corneană, modificări ce permit medicului oftalmolog să pună diagnosticul.

Există tehnologii noi care pot diagnostica keratoconusul mai devreme , chiar înaintea modificărilor topografice. Acestea sunt folosite mai ales în chirurgia refractivă, pentru că pacienții cu keratoconus (chiar și în formele cele mai puțin evoluate) nu sunt buni candidați pentru LASIK, sau alte forme de corectare a dioptriilor cu laserul.

Poate keratoconusul să îți afecteze ireversibil vederea?

Keratoconusul netratat poate să ducă la scăderea permanentă a vederii. Modificările de la nivelul corneei fac ca ochiul să focalizeze dificil imaginile, cu sau fără ochelari sau lentile de contact.

Operațiile laser de corectare a dioptriilor, îndeosebi LASIK, pot fi periculoase la pacienții cu keratoconus deoarece pot înrăutați afecțiunea.

Cum este tratat keratoconusul ?

Există mai multe metode, în funcție de stadiul bolii.

În stadiu incipient se poate corecta cu ochelari sau lentile de contact suple.

Pe măsură ce se agravează și nu mai poate fi corectat cu ochelari sau lentile suple, se trece la corecția cu lentile dure .

Pentru unii pacienți , boala poate să avanseze atât de mult încât să se ajungă la transplant de cornee , procedură chirurgicală care presupune înlocuirea corneei cu cea a unui donator.

Două tratamente adiționale mai pot fi făcute, inelele corneene sau crosslinking-ul cornean.

  • Inelele corneene sunt mici dispozitive care se introduc la nivelul corneei pentru a îmbunătați vederea sau pentru o mai bună adaptare a lentilelor de contact.

Procedura este efectuată sub anestezie locală . Inelele se introduc la nivelul corneei pentru a ajuta la aplatizarea corneei și astfel se corectează parțial forma de con.

  • Crosslinking-ul cornean folosește raze ultraviolete care au ca scop încetinirea sau stoparea progresiei bolii. Se realizează, de asemenea, sub anestezie locală. Procedura constă în administrarea de picături de riboflavină (vitamina B2) în ochi, timp de până la 30 de minute. Apoi ochiul este expus la radiații UV, cu ajutorul unui aparat special, pentru înca cca 30 de minute.

Procedura este folosită pentru a consolida fibrele de colagen și proteinele de la nivelul corneei ajutând la consolidarea structurii acesteia.

Nu toți pacienții sunt buni candidați pentru oricare din aceste tratamente . Medicul oftalmolog vă va indica ce anume vi se potrivește și ce beneficii ați putea avea de pe urma tratamentului propus.