Este o boală corneană genetică.

Cornea este partea anterioara și transparentă a ochiului prin care trece lumina. Ea acoperă partea colorată a ochiului, irisul. Cornea este alcatuită din mai multe straturi, cel mai dinspre interior numindu-se endoteliul cornean. În distrofia Fuchs apar modificari ale acestui strat celular numit endoteliu. Celulele endoteliale scad ca număr și își modifică forma și dimensiunile. Rolul endoteliului este acela de a scoate apa din cornee (întocmai ca o pompă) și de a menține astfel transparența acesteia. Când el nu mai funcționează corespunzător (ca în distrofia Fuchs), corneea își pierde structura naturală și se “umflă” cu apă, devenind din ce în ce mai opacă.

Cum se manifesta distrofia Fuchs?

În stadiile incipiente ale bolii, pacienții nu au, sau au foarte puține simptome. Printre primele simptome ar fi vederea încețoșată mai ales în primele ore ale zilei, la trezire, cu ameliorarea treptată pe parcursul zilei. Acest lucru se întamplă prin acumularea de fluide în cornee pe timpul nopții și mai apoi prin deshidratarea acesteia pe timpul zilei. Mulți pacienți pot fi asimptomatici (mai frecvent la cei de 30-40 de ani) ei dezvoltând simptome abia după 50 de ani. De multe ori distrofia Fuchs este diagnosticată întâmplător, la un simplu control de rutină.

În stadiile avansate pacienții ajung să aibă o vedere slabă, ochiul poate deveni roșu și dureros. Apare o sensibilitate crescută la lumină și senzație de corp străin ocular.

Boala apare în jurul vârstei de 30-40 de ani, dar devine simptomatică, de obicei, după 50 de ani. Apare bilateral și este mai frecventă la femei. Distrofia Fuchs nu are o cauză aparentă și este determinată genetic. Persoanele care au rude cu distrofie Fuchs sunt mai frecvent afectate de boală.

Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul de distrofie Fuchs se pune în urma unui consult oftalmologic.

Medicul dvs oftalmolog obervă, prin examinarea cu biomicroscopul, niște mici denivelări la nivelul stratului de celule interne ale corneei, numite guttae. De asemenea observă și gradul de edemațiere a corneei și cât de avansată este boala.

Printre examinările complementare care se cer în diagnosticul și evaluarea bolii sunt: măsurarea grosimii corneei (pahimetrie), măsurarea numărului de celule corneene (microscopie speculară), tomografie corneană. Toate aceste teste sunt neinvazive, rapide, computerizate și se realizează cu aparatură complexă.

Care este tratamentul?

În stadiile incipiente, asimptomatice, este suficientă o simplă urmărire a evoluției.

În cazul apariției primelor simptome tratamentul este unul conservator, cu picături pentru a crește confortul ocular. In stadii mai avansate se pot prescrie picături hipersaline care au rolul de a deshidrata corneea sau se poate aplica o lentila de contact terapeutica, pentru a diminua durerea oculară și a ameliora vederea.

Pentru pacienții cu vedere scazută și disconfort ocular se recomandă chirurgia corneană (grefa corneană DMEK). În cadrul intervenției chirurgicale se înlocuiește stratul de celule endoteliale nefuncționale, ale pacientului, cu cele ale unui donator.

Dacă resimțiți o scădere a vederii este recomandat să consultați medicul oftalmolog, cât mai repede, pentru a vă asigura ca nu suferiți de o problemă oftalmologică.