Odata cu înaintarea în vârstă ochii noștri suferă modificări. Adulții de peste 45 de ani sunt mai predispuși la anumite boli oftalmologice, precum: glaucomul, degenerescența maculară legată de vârstă, sindromul de ochi uscat, arterita temporală. De asemenea, după vârsta de 40 de ani debutează presbiopia – incapacitatea de a vedea clar la aproape fără ochelarii potriviți.

Tulburările de vedere legate de înaintarea în vârstă pot fi prevenite și tratate. Acest lucru este important căci menținerea unei vederi bune joacă un rol important asupra întregii sănătăți a adulților. Păstrarea unei vederi bune se face uneori prin gesturi simple, cum ar fi folosirea unei surse de iluminat mai puternice, gest ce poate preveni accidentări serioase.

Înaintarea în vârstă crește riscul de dobândire a unei boli oftalmologice. De aceea este important ca persoanele de peste 45 de ani să încerce prevenirea unor astfel de boli. Puteți face asta urmând următoarele recomandări:

  • consultați un oftalmolog anual sau mai des dacă este nevoie
  • discutați cu medicul de familie dacă problemele dvs de sănătate necesită o atenție deosebită din partea oftalmologului ( cum se întamplă în cazul diabetului, tratamentului îndelungat cu hidroxiclorochină etc)
  • consultați în urgență un oftalmolog dacă aveți o scădere bruscă de vedere, dacă începeți să vedeți dublu sau distorsionat sau dacă ochiul dvs este roșu și/sau dureros.

Există câteva afecțiuni oftalmologice mai frecvent întalnite la adulți de peste 45 de ani, însă unele dintre ele pot apărea la orice vârsta.

Sindromul de ochi uscat:

  • se manifestă prin senzația de corp străin ocular, usturime, roșeată, mâncarime, la nivelul ochilor. Frecvent sindromul de ochi uscat are perioade de ameliorare în alternanță cu perioade de agravare, dar este o boală cronică. Ea apare când ochiul nu produce suficiente lacrimi sau când cele produse nu au o calitate suficientă pentru a hidrata suprafața oculară. Există mai multe variante de tratament: de la picături la mici intervenții chirurgicale.

Lacrimația/ Epifora

Lacrimile în exces pot apărea fie din cauza producerii exagerate a acestora, fie din cauza unor disfuncții ale căilor lacrimale (sistemul de drenaj al lacrimilor). Lacrimația poate fi semnul unei infecții oculare sau al unei alergii, ea poate de asemenea să apară, paradoxal, în sindromul de ochi uscat. În această situație, ochiul încearcă să compenseze lipsa calității lacrimilor crescând cantitatea lor.

Presbiopia

După vârsta de 40 de ani începe procesul presbiopiei. Mecanismul de acomodare al ochiului (posibiliatea de a focusa obiectele la aproape) începe să se slăbească. Acest proces este unul lent, cu progresie treptată până în jurul vârstei de 65 de ani. Presbiopia se corectează prin purtarea de ochelari, care ne permit să vedem clar obiectele de aproape.

Cataracta

Este opacifierea cristalinului, o lentilă naturală, aflată la interiorul ochiului nostru, asemănătoare unei lentile de aparat foto. Rolul lui principal este de a focusa imaginea pe retină (un văl fin ce tapetează interiorul ochiului și care permite formarea imaginilor). De asemenea cristalinul filtrează razele de lumină protejând astfel structurile interne ale ochiului. Odata cu trecerea anilor, cristalinul își pierde din transparența naturală și devine opac și îngroșat. Aceasta poate determina scăderea vederii. Unii pacienți nu prezintă o pierdere de vedere care să le afecteze calitatea vieții, menținându-și o acuitate viuală foarte bună chiar, în ciuda unei cataracte. Dacă însă vederea scade, tratamentul cataractei este unul chirurgical și constă în înlăturarea cristalinului opacifiat și înlocuirea acestuia cu un implant artificial.

Glaucomul

Este o boală asociată, în mare majoritate a cazurilor, cu o tensiune intraoculară crescută. Ea apare mai frecvent la persoanele în vârstă, la cele cu istoric familial de glaucom, la persoanele de culoare și la cei cu diabet. Fiind o patologie care nu dă simptome decât în stadii avansate, prevenția este extrem de importantă. Medicul dvs vă va controla tensiunea intraoculară, va observa aspectul nervului optic și vă va testa câmpul vizual pentru a verifica dacă aveți sau sunteți la risc de a dezvolta glaucom.

Bolile retiniene

Degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV) apare cel mai frecvent după vârsta de 55-60 de ani. Centrul vederii, macula, este o mică porțiune din retină, responsabilă de vederea de detaliu. În DMLV macula este afectată progresiv ducând uneori la o scădere avansată a vederii. În formele grave, boala poate beneficia de tratament cu injecții intraoculare sau, mai rar, laser.

Dezlipirea de retină

Are printre factorii de risc și vârsta. Dezlipirea de retină presupune detașarea părții anterioare a retinei de cea posterioară. Fără o integritate a retinei, creierul nu poate primi stimulii necesari pentru a procesa imaginile. Simptomele dezlipirii de retină pot fi: scăderea bruscă a vederii însoțită sau precedată de perceperea unor flash uri luminoase și/sau puncte negre sau perceperea unui văl în fața ochilor, ce obstruează privirea.

Afecțiuni corneene

Acestea se pot manifesta prin roșeață, lacrimație, durere și tulburări de vedere. Cornea este partea transparentă din fața ochiului, care protejează interiorul globului ocular permițând în același timp trecerea luminii. Afecțiunile toxice, infecțioase, degenerative sau traumatice ale corneei pot duce la modificarea structurii acesteia și la scăderea vederii. Majoritatea afecțiunilor se tratează medicamentos, cu picături, însă uneori e nevoie de un tratament chirurgical.

Afecțiuni ale pleoapelor

Se manifestă cel mai frecvent prin durere, lacrimație, roșeață asociate cu anomalii ale aspectului pleoapelor. Printre cele mai comune probleme aparute cu vârsta se număra: ptoza ( pleoape căzute) , ectropionul pleoapei inferioare (exteriorizarea părții interne a pleoapei din cauza unei laxități excesive a acesteia), blefarita (inflamație cronică a bordului liber al pleoapelor), blefarospasmul. De cele mai multe ori aceste probleme se tratează eficient cu mici proceduri chirurgicale și/sau cu medicamente.

Arterita temporală – numită și arterita Horton

Este o afecțiune ce apare la persoanele de peste 50 de ani. Se manifestă prin slăbiciune, dureri la masticație, sensibilitate crescută la atingerea zone temporale a scalpului, stare febrilă persistentă. Arterita Horton este o boală ce poate afecta vascularizația nervului optic și poate duce, astfel, la o scădere importantă a vederii, ireversibilă. Reprezintă o urgență medicală și se poate trata medicamentos.

Examinările repetate, la medicul oftalmolog, vă pot ajuta să preveniți și trata multe din bolile oculare legate de vârstă. Pacienții cu un istoric familial de boli oftalmologice trebuie să fie conștienți de riscurile mai ridicate de a dezvolta anumite afecțiuni oftalmologice, iar vizitele la oftalmolog trebuie realizate cel puțin anual.